Despre mine

rus Gabriela

Blogs Home » Personal » Personale » Letters to Juliete

Letters to Juliete

Este un blog despre viata si curajul de a fi curajos. Este despre oameni care ii asuma greselile sau despre oameni care iubesc si se iubesc cu greselile facute. Este un indemn de mai bine in viitor si de speranta nestirbita. Este despre caldura sufleteasca  si strangeri de mana . Atunci cand nimeni nu ne poate ajuta curajil de a ne ajuta singuri devine cel mei puternic indemn . A nu fi complet singur este o binecuvantare. Este despre oameni si despre a fi om. 



Articole Blog

01. - Sep 6, 2017 5:25:00 PM

Astăzi am încercat să scriu un articol nou pentru blog şi mi-am dat seama că nu ştiu ce aş putea să scriu aşa încât să atrag atenţia oamenilor. Nu e de ajuns să scriu subiecte despre care mi-ar plăcea mie să citesc, întrucât nu e despre mine în totalitate, sau cel puţin încerc să nu îl fac numai despre mine, şi dacă scriu despre mine, scriu sperând că voi vă veţi identifica măcar parţial în ceea ce vă relatez despre viaţa mea. Aşadar mi-ar plăcea la nebunie să aud subiecte despre care v-ar plăcea să citiţi iar eu vă promit că voi scrie despre fiecare în parte. Haide-ţi să facem un fel de carte de poveşti care să cuprindă poveşti diverse şi care să poată fii citită de un număr cât mai mare şi variat de persoane. Îmi puteţi da idei pe absolut orice temă eu mă voi strădui să creez poveşti faine despre fiecare în parte: D ! Let’s have a nice life!


Astept ideile voastre aici: https://www.facebook.com/Letters-to-Juliette-1826657664274734/
 
sau  pe Instagram aici: letters_to_juliete



A
02. Nivel de sarcasm? high! - Sep 4, 2017 6:05:00 PM

Ţin minte că o dată cineva mi-a spus că eu nu sunt sarcastică intenţionat ci că sarcasmul face parte din mine la fel cum inima mea e programată să pompeze sângele în corp. Adică un fel de " Bitch, cuvântul sarcasm a fost inventat pentru a te descrie pe tine!" Poate altă persoană în locul meu s-ar fi şucărit, dar eu personal mă bucur din plin de talentul meu (înnăscut se pare) de a fi sarcastică cu orice ocazie , asta pentru că întotdeauna am considerat că sarcasmul este o dovadă că nu sunt un specimen chiar aşa prost de homo sapiens şi că sunt ceva şanse să prezint oarecare urme de inteligenţă. Acestea fiind spuse astazi mi-am propus sa fac un shooting cu o serie de poze care prezinta o oarecare urma de sarcasm si umor . Enjoy!



































03. - Sep 2, 2017 9:57:00 AM


Astăzi mă gândeam la încredere. Nu, nu la a avea încredere că partenerul tău nu mai face ochii dulci şi altora sau că adolescentini tăi copii nu fac sex decât după ce sunt căsătoriţi (apropos de asta, actually, adolescenţii trecuţi de 16 ani sau chiar mai mici, sunt tentaţi de acest sport, nerecunoscut încă, şi unii chiar au o viaţă sexuală activă, but vorba cântecului “Don’t worry) după cum spuneam nu voi scrie despre acest gen de încredere, şi despre aceea încredere care ne dă imense bătăi de cap tuturor încă de când începem să învăţăm table înmulţiri (9-10 ani) Este vorba de încrederea în persoana care ar trebui să îţi fie cea mai dragă, persoana care e mereu lângă tine (sau în tine, mai bine spus-nimic pervers de data asta). Persoana aia cu care te consulţi în fiecare minut al vieţii şi paradoxal persoana pe care se întâmplă să o dezamăgeşti cel mai des, cea care se uită la tine din oglindă, indiferent de cearcăne sau de claia de fân din cap după o noapte albă asezonată cu Jagermaister. Da, persoana în care trebuie să ai încredere în aproape orice moment al zilei trebuie să fii tu!Suntem ţinuţi în şcoala de când suntem atât de mici încât abia ne ştim lega şiretul până când suntem atât de mari încât ne ajutăm proprii părinţi să îşi lege şireturile. Petrecem cu aproximaţie 12-16 ani pe băncile liceelor şi a universităţilor şi învăţăm despre istorie începând cu facerea Universului, fizică cuantică, 2-3 limbi străine şi multe alte lucruri care ne vor folosi sau nu în viaţă, dar despre încrederea pe care trebuie să o dobândim de-a lungul  misterioasei noastre vieti, nimic. Şi exact acest “NIMIC” se alege şi de cei care nu se simt destul de încrezători în forţele proprii pentru a risca, pentru a îndrăzni, pentru a creşte. Ne căutăm propriul eu cu frică de a-l găsi şi încercăm mereu să ne păzim atât de tare de eşec încât ne înecăm din plin în el. Cred că şcoala ar trebui să ne inducă dorinţa de a ne autoeduca şi să ne ajute să o facem. În loc să ne facă doxă de carte să ne ajute să creştem armonios ,pentru ca în armonie să ne clădim apoi viitorul şi societatea în care trăim. Merităm să fim încurajaţi, merităm să avem încredere în noi! J
 Cu acest scop iată câteva dintre cărţile de dezvoltare personal pe care eu le-am citit şi care cu siguranţă vă vor schimba radical percepţia asupra sinelui:Inteligenta emotionala - Daniel GolemanDe la idee la bani – Napoleon HillDincolo de varf-   Zig ZiglarFara scuze-  Wayne W. Dyer



                                               


04. Ai carte, n-ai parte ,fara o facultate - Aug 30, 2017 4:31:00 PM
Pfuai! Aud deseori că viaţa de student este atât de uşoară în România, că oricine poate face o facultate ca mai apoi să lucreze în saormerie. Băi fraţilor, în proporţie de 80% dintre cei care cred că studenţi trândăvesc sau că fac o facultate degeaba, abia dacă şi-au luat bacul cu notă de trecere, ce să mai vorbim despre a urma studii universitare, aşa că eu cred că a venit vremea să explicăm puţin cum stau treburile de fapt prin universităţi şi cât de benefic este sau nu, să îţi mai consumi 3-4 ani din viaţa învăţând.Oameni buni încep prin a spune că sunt studentă la Poli. Cei care ştiu cât de cât ce se întâmplă pe acolo vor spune " Uite mă, încă una care se crede deşteaptă!" Cei care nu ştiu cu ce se mănâncă ingineria se vor întreba ce voiau să spună ceilalţi. Ca să nu vă las în ceaţă vă spun eu: Politehnică este una dintre cele mai vechi specializări academice spre care se îndreaptă bărbaţii, se mânca cu circuite digitale, chestii nasoale despre construcţia maşinilor, ceva programare pe calculator şi nu în ultimul rând serveşti la aperitiv matematică şi fizică pe pâine. Ce să mai, nu e pentru oricine, iar eu sunt un oricine. Ştiu că sună a contradicţie şi chiar aşa e. Eu, fată, dornică să devin scriitoare, am ajuns să studiez Ingineria medicală, şi ghici ce? Îmi place. Deşi vorbă fie între noi mi-a luat doi ani să aflu ce e o formă eliptică. Sunt praf la matematică şi credeam că îmi voi da duhul pe băncile facultăţii. Mi-am urât vreo doi profesori până acum şi nu amintesc numele a încă vreo 10. (asta dovadă cât de interesante mi s-au părut materiile) Aş vrea să scriu că sunt vreo şefă de grupă sau măcar că aş fi recunoscută ca semi-geniala dar încă nu îmi permit:)) Şi cu toate astea îmi place această facultate şi ştiţi de ce? Pentru că îmi place să învăţ. Îmi place să fiu mereu în priză şi să îmi urmăresc creierul cum se concentrează din greu să asimileze cât mai mult. Îmi place să fiu informată şi să îmi antrenez funcţiile cognitive. Ce rezolvăm dacă făceam doar liceul? Mă măritam, lucrăm pe un salar mizer (sau plecam în Germania) şi regresam. Nu zic că nu sunt oameni cu cariere formidabile şi fără liceu, dar acei oameni au muncit enorm pentru realizările lor, dar articolul ăsta e pentru oameni leneşi, aşa ca mine, care ar fi stagnat şi trist este că aşa suntem foarte mulţi. Leneşi. De asta cred eu că e bine să îţi "iroseşti" timpul într-o facultate, pentru a creşte. Iar gurilor rele care spun că tot casieriţă la Kaufland ajungi cu facultatea, le aduc la conştiinţă că depinde şi ce facultate alegi să faci. Că nu orice îţi garantează o carieră şi că acele facultăţi echivalente cu o postliceală sunt la fel de folositoare în viaţa precum praful de pe mobilă. Nu e uşor să faci o facultate de calitate, am la activ destule nopţi nedormite prin sesiuni care stau mărturie acestei afirmaţii, dar merită. Aşa cum deja ştim din basme calea grea e de cele mai multe ori cea care ne duce la comoară de la capătul curcubeului. (apropo de asta oare ştie cineva dacă o mai păzeşte spiriduşul ăla sau s-a concediat? Ultima dată am avut ceva altercaţii cu el şi acu' ascunde porcul toate curcubeiele de mine). Iar viitorilor studenţii le spun să nu aleagă orice facultate, ci să aleagă cea care le oferă atât satisfacţii personale cât şi materiale. Alege-ţi cu cap cum să fiţi cu cap!


05. Mişto inel - Apr 22, 2017 12:10:00 PM

Ce ma atrage la o persoană?  Privirea.  Felul unui om de  a se uita la ceea ce il înconjoară mi se pare fascinant,pentru ca in ochii lui se pot vedea repede planurile sale de viitor ,temerile,  micile lucruri care ii fac placere  entuziasm ,emoţie, viaţa!
In ochii lui nu puteam citi nimic. Se uita prin tine ca si prin pereţi,  si totuşi nu greşesc când spun ca se uita prin oameni...  chiar o făcea!  Ii diseca cu privirea, ii întorcea pe toate feţele dorind parcă sa afle cele mai ascunse colţuri ale mintilor acestora... iar eu.. eu il "disecam " pe el .
Prima dată i-am simţit parfumul..  ceva atât de simplu încât mi-am dat seama instant ca omul numai simplu nu era. Simt şi acum acea privire ceţoasă care s-a abătut asupra mea când, atunci ,pentru un minut mi s-a oprit respiraţia.  Atunci m-a iscodit cu ochii câteva secunde de durata a 10 minute. Mi-a zambit şi şi-a văzut de drum.  M-a ţinut minte sau nu,  deja e istorie.. Când am început cu adevărat sa devin interesată de acest misterios om, am facut-o dintr-un pariu stupid a cărui miză si detalii sunt nesemnificative in comparaţie cu rasplata adevărată pe care am primit-o.  M-am apropiat de el printr-un pariu,  şi m*am jucat cu mintea lui ca cea mai a dracu' femeie ce sunt. Un timp..  Iar apoi... De ce nu l-am păstrat?  Hm,da.. îmi amintesc...  Este căsătorit. 😊 Are o frumoasă verigheta de aur pe degetul inelar al mainii drepte, iar in acea verigheta stă dragostea lui pentru soţie,  juramintele făcute la biserica,  promisiunea că ea va fi singura femeie din viaţa lui . Şi ghici ce? Îşi poartă verigheta degeaba! Dragelor,  dacă bărbaţii vieţii voastre vă iau de soţie, nu înseamnă ca sunt totalmente ai vostri. Asta e cea mai mare minciuna pe care va vor spune -o. Iar celorlate...  nu ii luaţi;) Nu sunt ai soţiei lor, dar clar nici ai voştri nu sunt.  Sunt atat de "zburători " încât nu sunt ai nimănui...  nici chiar ai lor. Eu mi-am câştigat pariul, l-am cunoscut pe ..  Ştefan, un "domn " proaspăt insurat, cu principii aparent frumoase.  L-am cunoscut şi am fost dezamăgită.   Nu m-am oprit niciodată să ma gândesc cum ar fi dacã...  o las pe soţia sa sa o faca, căci de ea, Of mi se rupe sufletul.  El e un bărbat tipic. In spatele privirii aceleia reci si a parfumului imbatator, e doar un bărbat panicat de căsătorie, care se crede încă destul de in formă pentru "a agaţă '' iar eu i-aş spune doar " agata-te singur"
Ps; Nu am glumit, feriţi -vă de astefel de oameni, eu

06. Succes fără reţeta - Apr 20, 2017 3:13:00 PM
La 20 de ani am hotărât că vreau să am succes! Dar cine nu vrea? Veţi spune... Ei bine, nu vă las să comentaţi, sau cel puţin nu încă. Aşa că în vederea pregătirii viitoarei mele vieţii ca om de succes mi-am luat toate măsurile necesare, adică m-am aşezat în fotoliul din sufrageria mea, mi-am aprins o ţigară şi am aşteptat, imaginându-mi cum voi arăta eu plină de succes.. Nu, nu.. Poleită cu succes şi bineînţeles mi-am imaginat cum toate cunoştinţele mele îşi vor petrece întreaga viaţă prin baruri de ciudă... Ce mai?! Eram pe umărul lui Hitler şi îi şopteam la ureche deja.. La un moment dat mă opresc din visat şi încep să mă pipăi. Pulsul: normal. Pielea: de aceeaşi culoare nudă: ochii verzi, strălucitori şi la locul lor. Succesul nu era nicăieri! Mă încrunt şi mă gândesc ce nu am făcut bine... A, da! Nu am deschis geamul! Şi dau fuga la geam, îl deschid larg (ştiţi voi, să între mult) şi mă aşez din nou pe fotoliu cu o ţigară în mâna. Am stat aşa... Trei zile şi trei nopţi şi până la urmă nervoasă am început să cred că succesul e un basm şi că eu nu sunt prințesa potrivită. Am încetat din momentul ăla să mai cred în basme. Anii au trecut iar într-o dimineaţă Laura, editorul meu intră în birou şi îmi spune îmbujorată: "Minune, cartea ta a fost nominalizată pentru premiul Pulitzer! " Mă uit la ea şi o întreb dacă e 1 aprilie. " Nu! E la fel de adevărat cum e şi că nu am făcut sex de o săptămână! " Mă uit la ea jumătate amuzată şi îi spun" sper ca soţul tău să spună acelaşi lucru" "Ai succes! " îmi spune ea râzând. Uau! Asta e ceva ce nu mă aşteptam să aud. M-am uitat în jur. Avea dreptate. Aveam un birou cu ferestre imense în mijlocul Bucureştiului, un apartament, un minunat iubit, trei cărţi publicate şi o geantă Channel! Era minunat! Mi-am dat seama că succesul este un basm aşa cum credeam atunci, dar este un basm doar pentru cei care nu îl ating. Pentru că succesul nu e trenul pe care îl aştepţi în gară mâncând seminţe. Nu e ploaie, nu e Moş Crăciun! Este oglindirea muncii tale. Nu te naşti cu el, îl dobândeşti. Nu îl aştepţi, îl atragi. Este bine să ai succes, dar nu să îl vânezi cu orice preţ!




07. Generaţia " am 20 de ani si încredere in mine"! - Apr 19, 2017 7:11:00 PM

Zilele acestea m-am gândit intens la ce înseamnă cu adevărat afirmaţia:"Am 20 de ani şi toată viaţa înainte!" Am întâlnit grupuri de "20 de ani şi toată viaţa înainte", a căror omogenitate constă în perfectă îmbinare a plăcutului.. cu plăcutul. Încă novici în ale vieţii. Aveau acele zâmbete cu adevărat satisfăcute pe chip şi radiau de veselie. Unii ar putea spune că sunt adolescenţi intarziati care îşi vor da seama că viaţa nu e atât de uşoară cum cred ei şi care vor reveni la realitate poate prea târziu. Societatea de obicei îi blamează şi apoi îşi plânge sieşi de milă pentru generaţiile care vor conduce ţara. Apoi la 180 de grade de această atmosferă am văzut şi categoria de “Am 20 de ani şi nu ştiu dacă mă îndrept spre depresie sau viaţa”.Factorul comun al acestor doi poli opuşi îl reprezintă vârsta. Acea trecere pentru unii prea bruscă de la adolescent la viaţa reală în care fiecare ne trezim buimaci şi ameţiţi. În această tumultoasă perioadă a vieţii noastre, mă întreb: “Când a devenit cu adevărat rău să fim mai puţini concentrate pe viitorul nostru? Este cu adevărat ignorant faptul că dorim să fim veseli şi la 20 de ani sau trebuie să ne îngropăm în servicii, facultăţi şi griji până când nu mai ştim face diferenţa între relaxare şi pauză de cafea.Da, trăim cu toţii în secolul vitezei şi toată lumea din jurul nostru aruncă după noi cu lozinci furate din cărţi cu nume celebre cum ar fi “Secretele unui antreprenor de succes”, crezând că aşa “se prinde ceva de noi”. Ei bine, eu cred că noi alegem dacă se prinde ceva de noi, sin oi alegem cât de repede asimilăm sau nu informaţiile care ne sunt vârâte sub nas. Noi discernem ce e bine şi ce nu pentru noi, pentru că acum, mai mult ca niciodată suntem complet stăpâni pe viaţa noastră. Acum trebuie să învăţăm să facem lucrurile relaxaţi şi învăţăm şi că viaţa nu e nici atât de uşoară cum credeam acum un an sau doi, dar nici nu trebuie văzută ca pe un deşert al depresiei. Învăţăm că noi putem muta munţii din loc, dar în primul rând prin energia pozitivă care încă domneşte în fiecare fibră tânără a corpului nostru. Acum muncim în locuri care probabil nu ne convin, dar tot acum trebuie să ne sădim încrederea de necurmat în ceea ce vom deveni. Avem doar şi deja 20 de ani. Acum ne formăm, şi în formarea noastră pozitivismul trebuie să fie factorul cheie iar relaxarea uş ape carea aceasta o deschide. Nu e bine ca la 20 de anis a fii încordat în privinţa viitorului cum nu e bine ca la 40 de anis a nu ştii încă pec e drum să o apuci.
                                                                                Semnat: “Am 20 de ani şi privesc viitorul cu încredere”
08. - Dec 29, 2016 7:10:00 PM

E bine ca afara e frig. Cand doamnele din gara imi zambesc pentru ca ma vad agitat din cauza nasului meu rosu, Imi pare bine ca temperatura in termometre este putin sub 0 grade C . Atunci cand dornici de muzica buna intram in cete un local si ospatarul ne adduce vinul gata aburind ,nu pot sa spun ca sunt de-a dreptul entuziasmat ca pe drumul spre cafenea zgribuleam cu totii de frig iar dintii nostril clantaneau la unison si nu… nu pe ritm de manele. Mi se pare ca frigul asta a inceput sa mai inghete si din micile rautati pe care ni le facem noi intre noi. Nu mai spui copiilor:” Fiti tenti la scoala! “ Ci ii strangi la piept parca dandu-le la pachet din caldura ta.. asa ca rezerva pe drum spunand” Puiule, te rog nu iesi in pause dezbracat ” ! Iar apoi zambesti, pentru ca sti ca nu te vor asculta, si tot tu ii vei strange in brate cand vor sta ascunsi sub paturi  tusind. Diminetile sunt mai pure , iar aerul are un miros atat de curat incat te face sa te simti cu mult mai revigorat decat in zilele toride de vara cand chiar si in apa de la stranduri ai putea fierbe linistit un pui pentru supa. E bina ca afara frigul domina, asa cum ma simt si eu dominat(si nu imi pare rau) cand iubita mea se strecoara in asternuturi seara lipindu-se de mine , urmand ca mai apoi sa gasim noi metode de a ne incalzi. Recele de afara aduce in mod paradoxal caldura in sufletele noastre . Ne face sa ne tinem mai de maini si poate ne face sa ne ascundem mai des in sufletul celui de langa noi, ca poate ,poate acolo reusim sa ne incalzim mai bine.
Imi place cand pisica mea cauta locuri calde pentru a se cuibari iar poala mea I se pare cea mai confortabila zona de adapost . Pentru momentele cand toarce fericita in bratele mele si se lasa dezmierdata , eu spun ca e bine cu frigul de afara. christmas, snow, and light image
09. - Aug 1, 2016 8:52:00 AM

Doamna de langa mine vorbeşte siropos la telefon cu pe semne un bărbat.  Desi categoric nu e treaba mea trag cu urechea si ca nesimţirea mea sa fie dusa in extrem , trasez deja in mintea mea bolnavă vreo 5 scenarii despre posibilul interlocutor.  Trec repede peste ele si ma opresc mai cu atenţie asupra a două dintre ele: 1. Femeia are un amant ( hmm,  nu arată rău dar are undeva în jur de 45 de ani...  Cam trecută tanti,  nu zici?)  2. Vrea ceva de la soţul ei şi se linguseste ca o pisică ,senzual , pe langa picioarele stapanului( caz in care e a naibii de priceputa. Are haz ,zau de nu.)  Pe semne ca ma holbam nu tocmai politicos la subiectul meu feminim ca aceasta imi trânteşte un : "stii,  imi e foarte dor de el ." aşa.. de nicăieri . Eh,  ce pot sa ii spun?  Sa o intreb daca vorbea cu amantul..  e nepoliticos chiar si pentru mine.  Sa ii spun ca si eu am acasa un pisoi de care imi e dor,  va crede ca mintea mea e deja in stare de alienare.  Tac si zâmbesc modest( gen :bine doamnă,  cum zici matale)  dupa care îmi vad de lectura.
Pentru ca scenariu sa fie complet in mâna am o carte siropoasă de cere apă numai citindu-i titlul dar in lipsa de altă activitate continui sa citesc,  iar când acel Romeo modern al zilelor noastre pleacă trântind usa de la bucătăria Julietei, doamna cu dorurile
ma roagă sa am grija de bagaje.  Cum sa nu?  ii spun si ma rog cerurilor sa nu dispară cev până aflu daca prostuţa asta fuge desculţă dupa Don Juan.  Când se întoarce îmi întinde o pungă cu Fornetti si imi spune ca mai avem de stat ceva si ca ar trebui sa mănânc,  sau mai bine zis sa mâncam.  Si in timp ce molfaiam de zor( a nimerit -o tanti,  eu si Fornetti suntem ca si Romeo si Julieta din carte,  ne iubim până la extrem- caz in care mi se face mie rău)  doamna începe sa îmi povesteasca despre omul căruia ii spune " te iubesc in fiecare zi "de 25 de ani încoace . (Si a naibii treaba, nu e amantul ei) Sotul ei ,cel cu care vorbea aşa,  este plecat in Moldova si trebuie sa se întoarcă Maine seară,  dar ea pleacă inaintea lui si se întâlnesc undeva pe la mijloc unde isi vor petrece "săptămâna de miere " dupa cum dânsa a spus.  Nu sunt o adepta a romantismului exagerat dar ea mi-a dat o alta perspectivă asupra vietii in doi.  Mi-a vorbit cu atâta entuziasm despre relatia ei încât eram tentată sa ma indragostesc de primul trecător din gară.  Când si-a terminat povestea si m- am intors la citit mai ,mai ca nu îmi venea sa o trimit eu pe aia dupa a ei mare iubire.  Apoi mi-am dat seama: dragostea e acea putere care o facea frumoasă pe femeia din gară.  Era toată numai dragoste!

10. A fi sau a nu fi iubit de cineva - Jun 21, 2016 2:39:00 AM
Când m-am indragostit de el , credeam ca aşa vom fi mereu. Mereu  atenti la nevoile celuilalt,  mereu dornici de a fi impreuna, de a povesti tot ce ni se întâmplase peste zi, mereu indragostiti. Dar din păcate toate iubirile sunt asa doar la început.  După ce trece acel val de fluturi in stomac si raționalismul coboară din nori inapoi in capsor,  rămâne doar o umbră a intensitatii sentimentelor de la început.  Si nu,iubirea nu se pierde, se transformă in dragoste,  dar cu toţii am prefera sa retrăim acele stari euforice din primele luni de relaţie. Perioada aceea de acomodare, când lucrurile sunt duse spre limita perfectiunii   rămâne, deloc ciudat, perioada de care ne amintim cu cea mai multă plăcere. După aproape un an de relaţie, imi e atat de dor de iubitul meu din "luna de lapte si miere" încât de multe ori imi vine sa renunt la toată relaţia din prezent,  doar pentru ca mi se pare ca nu m-am indragostit de acelaşi om de atunci. Dar stând si meditând ,îmi dau seama ca am muncit atat de mult sa ajungem până aici, atat eu cat si el încât ar fi nedrept ca eu sa "plec la mama" . Poate nu mai e acelaşi om de care m-am indragostit si poate nu mai am starea aceea de profundă beatitudine, dar nici eu nu sunt aceaşi.  Iar pentru momentele când ma strânge in braţe cu delicateţe si îmi da la o parte şuviţele de păr de pe faţă pentru a ma săruta, sau pentru acelea când îmi spune timid si răguşit ca ma iubeşte,  rămân.  Rămân astăzi, mâine, rămân până in momentul in care chiar nu voi mai putea stoarce niciun strop de fericire din această poveste.  Să îţi refuzi fericirea doar de dragul unor năluci după care alergi e greşit.  Lasati-va ghidati si de inima
si face-ti alegerile corecte!
11. Traisca curajul de a iubi! - Jun 19, 2016 6:30:00 PM
Pentru acei sau aceea care cred că dragostea e uşoară, am o veste proastă. Nu e. Când ne îndrăgostim parcă tot ce am citit în cărţi, am auzit de la diverse persoane sau am văzut în filme, nu mai are vreun sens. Nu ştim cum să ne comportăm în faţa partenerului nostru iar frica de a nu-l pierde pe cel căruia îi datorăm ritmul alert al inimii noastre ne acaparează şi ne face să ne comportăm prosteşte. Primul impuls când lucrurile nu ies cum vrem noi, este să plecăm. Nimic mai greşit. Cum ar fii fost ca si părinţii noştri să ne părăsească atunci când greşeau în educarea noastră. Veţi spune că într-o relaţie amoroasă lucrurile stau puţin diferit dar nu e în totalitate aşa. Când ne alegem partenerul, o facem având încrederea că e pentru o lungă perioadă de timp sau chiar pentru totdeauna. Atunci, de ce nu ne-am dărui aproape în întregime acelei relaţii, de ce am lăsa frică să ne răpească momente de fericire sau tandreţe? Suferinţa. E un răspuns unanim, care pe majoritatea îi face să îşi facă bagajele repejor şi să plece departe. Ştiţi, ne gândim atât de mult la o posibilă suferinţă încât pierdem un noian de momente frumoase. Ştiu că aţi auzit ăsta atât de des încât " vă e plin podul", dar numai pentru că ştiţi asta nu înseamnă că într-adevăr faceţi ceva în acest sens. Aveţi curajul să luptaţi dacă inimile voastre spun că merită, fiţi curajoşi şi trăiţi-vă iubirea!

12. Mi-a vorbit despre cafea si dragoste - Jun 19, 2016 3:31:00 PM

Era îngrozită de făgaşul pe care se grăbea să o cotească viaţa ei. Închise ochii pentru exact 5 secunde. Ştia asta deoarece încerca să îşi facă exerciţiul de respiraţie regulată. Când inspiră simţi cum o învăluie toate acele sentimente contrare din nou. Cine era bărbatul prin care putea vedea atât de bine? De ce ochii lui păreau că ştiu tot şi că o alină? Asta se întâmplă oare tuturor femeilor când îşi găsesc marea dragoste. Începuse să râdă Isteric la acest gând. Nu credea în marea dragoste. Credea că probabil la un moment dat al vieţii sale va veni un om cu care va împărtăşi din păşunile sale, şi că probabil există şanse să se înţeleagă atât de bine încât să rămână împreună o bună perioadă de timp. Nici vorbă despre căsătorie! Închise din nou ochii. Îi simţea mirosul uşor sărat şi îşi dădu seama că există două posibilităţi plauzibile pentru starea sa senilă din ultimele zile şi mai ales pentru insomniile din ultimele nopţi. Ori neuronii săi începeau să fie afectaţi grav de dozele de cafea pe care şi le administra, iar acum se revoltau... ori.. se îndrăgostise. Când mâna lui îi prinseră uşor bărbia în palme după ce făcură dragoste, avusese ceea ce familia sa numiseră "zel de premoniţie ", o fracţiune de secundă în care ştia care e cursul vieţii sale. Acest bărbat îi va deveni soţ. Incontestabil, va renunţa la cafea.



13. Despre romantism - Jun 18, 2016 10:04:00 PM
     Şi te vei aştepta să vii acasă şi să mă găseşti în cadă plină de spume şi petale de trandafiri, să am pregătită la rece o sticlă de vin şi să fiu şi eu foarte pregătită "la cald" pentru o
 Noapte plină de iubire şi de vorbe de duh, menite să-mi întoarcă lumea pe dos şi să mă facă să îmi doresc să fii bărbatul meu până la sfârşit.
       Da, ştiu că majoritatea dintre bărbaţi cred că asta e ideea noastră despre romantism, dar nu prea mai e. Sau nu mai e a tuturora. Nici măcar puştoaicele cărora voi le suciţi
 Capul dar mai ales patul nu mai sunt aşa de interesate de buchetele de trandafiri pe care vă chinuiţi să le îndesaţi pe gât femeilor. Cât despre poezii, filme: >, sau poze pe care
 Sunt desenate inimiori, nu mai poate fi vorba.
      Lumea nu mai e ce a fost, prin urmare vă aşteptaţi că romantismul să rămână acelaşi?
      Am cunoscut odată un om care mi-a făcut cel mai romantic gest cu putinţă. M-a lăsat să îmi aleg singură metodă prin care aveam să îl iubesc sau să simt ceva pentru el.
    M-a lăsat să ţip la el când mi se părea că lumea mea o i-a razna, să dau cu pumnii în pieptul lui şi să mă agăţ deznădăjduită de tricoul lui, m-a lăsat să devin eu.
În consecinţă de ce vorbim despre romantism de parcă ar fi cel mai frumos lucru pe care dragostea îl aduce în viaţa noastră? Nu putem iubi decât oferind flori?
 Nu poţi, dragule, să vii acasă, să mă găseşti scriind la laptop, să mă săruţi pe frunte, ca mai apoi să mă chemi să fac duş cu tine şi să fim romantici amândoi fără prea multă spumă?